Timpul mai ferice, focul din horincă,
sacra mea sighincă vor să se explice..
De-mi dai o elice, ţi-aduc o junincă
de jertfit, palincă – doar cerul îmi zice :
„Zboară dintre brice, jar pune-n tilincă..! “.
Îţi mai torn pelin că – peste cicatrice –
zilele-s arnice, tufănici-burice,
că-n răpciune este must şi pentru-opincă,
must-rege-rubin că-i de-oglindiri celeste..
Cine să-mi conteste peştera adâncă :
ai crezut vre-un spân că-şi duce robii-n creste –
nu-i dar mândra veste c-au tării de stâncă..?!?
Mai ştiu vremi agreste, tresărind sub râncă,
mai văd lumi ce încă de vii se mănâncă
şi-arici – din turbincă – puşi să tot explice
timpuri preaferice, beţii de lozincă..!
9 septembrie 1967 / 6 decembrie 2013.
Sensul versurilor
Piesa evocă un trecut mistic și o legătură profundă cu natura și spiritualitatea. Versurile explorează teme de sacrificiu, revelație și forța interioară, sugerând o lume în care elementele pământești și cele celeste se întrepătrund.