Taina mea cerească, luna-ntre antene,
focul dintre gene să te cucerească..
Domnul mă ferească printre pământene –
sfinte, ori mirene –, când vor să iubească,
ori să mă-ngrădească în măiastre pene..!.
Nu mai duc la mrene dorul să mi-l crească,
în solzi să-l umbrească, să-l pună-n catrene –
fluviu-i cu bulboane ce tot dau migrene,
fluviul ca un tren e, ori ca o şerpoane..!.
Mi-l pun la icoane, nu-l dau pe-o goldană,
nici la vreo vicleană ce-arde pe buzoane,
cleiul din bomboane, vin din damigeană..!.
Plisc de gheuroane – din curbă vrânceană,
sau din cea olteană – nu-l bată-n piroane ;
focuri dintre gene de-o curte domnească
să nu-l iepurească, nici lună-ntre antene..!
17 iulie 1967 / 4 decembrie 2013.
Sensul versurilor
Piesa explorează o călătorie spirituală și emoțională complexă, folosind imagini poetice puternice. Vorbește despre dorință, protecție divină și căutarea unui sens mai profund în viață, ancorată în elemente naturale și simboluri religioase.