În tine-mi pun toată speranța
Și-ți zic:
– De-acum pentru mine fii totul,
Iar eu
Voi fi pentru tine același ateu,
Ce-afară de tine nu crede-n nimic.
Fii totul –
Trecutul, cu morții de ieri
Ce dorm la răspântii, de sălcii umbriți,
Și ziua de mâine, cu noii-veniți
Ce râd pe mormântul defunctei Dureri..
Spre norii de-aramă, pe-naltele scări
Urca-vom –
Din goluri în goluri pribegi,
S-ajungem în țara în care sunt regi:
Nimicul,
Eternul,
Și-Albastrul din zări..
Și-acolo, -n grădina în care nu cresc
Decât mătrăgune,
Cucute
Și laur,
Sorbi-vom cu sete din cupe de aur
Iubirea topită-n Albastrul ceresc!.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o iubire profundă și necondiționată, chiar și în absența credinței religioase. Naratorul își pune toată speranța în persoana iubită, văzând-o ca pe un refugiu și unicul său crez, transcendând durerea și căutând eternitatea în iubire.