Hai, vino!..
Vino mai curând, să vezi
Minunea-n care numai tu nu crezi ;
Să vezi cum cerul vesel se coboară
Şi muntele-ncruntat cum se ridică,
Să prindă cea din urmă zi de vară
Cu cel din urmă zbor de rândunică..
Hai, vino!..
Vino mai curând, s-asculţi
Nemulţumirea celor mici şi mulţi,
Că vara n-a ţinut decât trei luni,
Şi-n viaţa unui an trei luni nu sunt
Decât exact trei străchini de pământ
Cu hrană pentru nouă guri de căpcăuni!..
Hai, vino!..
Vino mai curând, să-nveţi
Secretul măscăricilor-poeţi..
Să-nveţi să mori când nu ştii să trăieşti
Şi să trăieşti abia după ce mori,
Iar după moartea ta să te-ntregeşti
Cu restul celorlalţi nemuritori!..
Hai, vino!..
Vino mai curând, să simţi
Cum sună-o ploaie din monezi cu zimţi
În punga goală-a unui biet ateu..
Şi, travestit în cel ce-ai vrut să fii,
Să-l poţi cinsti, cu-o halbă, pe bunul Dumnezeu!..
Hai, vino!..
Vino mai curând..
Nu vii?..
Sensul versurilor
Piesa invită la contemplare și la reevaluarea credinței, folosind imagini puternice din natură și contraste între viață și moarte. Sugerează că adevărata înțelegere poate veni doar printr-o schimbare de perspectivă și o deschidere către necunoscut.