Într-un bazar sentimental.
Stofe vechi, o mandolină,
Un Cézanne şi doi Gauguin,
Patru măşti de bronz:
Beethoven, Berlioz, Wagner, Chopin,
O sofa arabă, două vechi icoane bizantine,
Un potir de-argint, mai multe vase vechi de Saxa, pline
Cu mimoza, tamburine spaniole, lampioane
Japoneze, trei foteluri cu inscripţii musulmane,
„Fleurs du mal” legate-n piele de Cordova,
Şi pe pian:
Charles Baudelaire şi-alături Villiers de l’Isle-Adam..
Toate sunt ca şi-altădată..
O, bazar sentimental!..
Toate sunt ca la plecarea mea – dantelă şi cristal..
Şi cu toate-acestea, câte tocuri nu-şi lăsară forma
Pe covoarele-ţi bogate de Buhara?
Şi-n enorma
Ta colecţie de patimi, câte buze nu-ncercară
Să-ţi transcrie madrigaluri.
Pe obrajii tăi de ceară?..
Câte tragice-nceputuri nu sfârşiră-n simfonia
Mută-a lacrimilor?.
Câte nu pieriră-n veşnicia
Inutilului?
Căci noaptea cea dintâi fu cea din urmă,
Iar dorinţa ta.. nimicul – şi nimicul nu se curmă!..
Ştiu că m-aşteptai pe mine..
Iată-mă, sosesc şi-ţi zic:
Te-ntâlnesc întâia oară.. Tot ce-a fost n-a fost nimic,
Minte-mă din nou.. Aprinde lampioanele.. Coboară
Transparentele.. Dă-mi calmul şi culorile de seară..
Dă-mi şi buzele, şi ochii, şi..
„Les fleures du mal” la fila
Trei sute treizeci şi nouă: „La mort des amants”..
Dar mila
De amanţii tăi ce-aşteaptă pe trotuar plecarea mea
Mă-ntrupează-n cel de-alt’dată şi..
Pe-araba ta sofa:
Cântece-n surdină,
Gesturi,
Umbre,
Flori,
Et caetera!..
Sensul versurilor
Piesa descrie o reîntoarcere într-un loc plin de amintiri și obiecte de artă, un "bazar sentimental", unde trecutul pare neschimbat. Naratorul se confruntă cu deziluzia, realizând că dorințele și experiențele anterioare s-au dovedit a fi efemere și că, în ciuda aparențelor, nimic nu mai poate fi ca înainte.