În mine,
În tine
Şi-n el
Inima cântă
Şi plânge la fel.
Cântă
Şi plânge
Înfiptă în noi ―
Cântă cu clipa în care ne naştem
Şi plânge cu clipa de-apoi.
Când cântă cu ploaia
Ne-nchidem odaia.
Când plânge cu vântul
Ne-nchidem mormântul
Tustrei, şi, la fel,
Şi-n mine,
Şi-n tine,
Şi-n el!
Sensul versurilor
Piesa explorează dualitatea vieții și a morții, prezentând inima ca un simbol al emoțiilor umane, care cântă la naștere și plânge la moarte. Se reflectă asupra efemerității existenței și a inevitabilității morții, sugerând o acceptare stoică a destinului.