Astăzi știe și-o furnică
Că prea multă minte strică.
Fără pile și tupeu
Nu ajungi la curcubeu.
Nu e grâu fără neghină,
Fără umbră nu-i lumină
În stare pură și curată
Doar minciuna se arată.
Cine caută la suprafață
Te privește drept în față.
Omul care te iubește
Nu te vede, te gândește.
Vântul fluieră pe stradă
Gândul stă ascuns în ladă
De când s-a mușcat din măr
Toți fugim de adevăr.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra condiției umane, evidențiind dualitatea dintre aparență și esență, adevăr și minciună. Sugerează că societatea modernă este adesea guvernată de interese și iluzii, îndepărtându-ne de valorile autentice.