Stau la Masa Tăcerii
Și mă gândesc la Iuda
Farfurii goale
Pahare pline de frig
Încă mai cerșim din poartă în poartă
La stânga mea
Un ins agită aerul
Și-l lasă mesenilor să-l respire
În depărtări
Cineva cântă Hora Unirii
E noapte și vântul bate
Stejarii își spală frunzele
În apele moarte.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de trădare și deziluzie, folosind imagini puternice ale golului și frigului. Referința la Iuda și Hora Unirii contrastează trecutul idealizat cu prezentul sumbru, sugerând o pierdere a speranței și o apropiere de moarte.