Și voi trece în țărână
și voi fi o frunză-n vânt,
cât va fi să mai rămână
în rotire un cuvânt.
Voi vă duceți mai departe,
Eu sunt prins de-un legământ
cât mă va lega de-o carte
în rotire un cuvânt.
Mai amână, mai amână,
spune gândul, și mai sunt,
cât cu viața se îngână
în rotire un cuvânt!
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra efemerității vieții și a legăturii dintre cuvinte, amintiri și existență. Vorbitorul se simte prins într-un legământ, în timp ce viața continuă să se desfășoare în jurul său, cuvântul fiind un simbol al continuității și al memoriei.