Inima lumii,
spune-ne, îngere,
câte-i sunt date
încă să sângere?
Veacuri amare,
timp ce amenință,
timpul ce pare
ca într-o temniță.
Umblă prin spații
buigașă sferă,
unii cu sații,
alții mai speră.
Și peste toate,
pulberea brumii!
Câte mai poate
inima lumii?
Sensul versurilor
The poem reflects on the suffering and uncertainty of the world. It questions how much more the world can endure while also acknowledging the presence of hope amidst despair.