Nu scormoni, n-au suflet, ai zgâriat părerea.
Închipuirile, doamne, că vezi…
N-a venit nici pisica, nici păpușarul
Narațiunea sângelui măsurată cu trestia
Copacul măsurat cu coșmarul –
Închipuirile, doamne, nu le uita!.
Amnare și cremene
Femei cu carnea văratecă și ruginită
Sub șapte învelișuri de za
Gemene.
Împărăția era surdă, împăratul pitic
Pentru mine se dărâma lumea
Ce valoare are un om?.
Nimeni nu privea.
Presupușii pun umbre în greșeala turnului
Plantează dantelă și semne
Am iubit un basm tinichea
Ce valoare are un basm?.
Îmi pare rău că nu-mi răspunzi
În elogiul nebuniei erasm
A risipit fire de tutun prin ochiurile de sită.
Lumină amăgită ulii profunzi
Pe unde calci, calci timpul semințelor sterpe
Minunile durează în ceața lor și-atât.
Închipuiri, doamne, ale sublimelor jertfe –
Ce valoare are ceața?
Femei cu carnea văratecă închipuiau gheața
Împărăția era surdă, împăratul urât.
Ce valoare are un om?
Sensul versurilor
Piesa explorează teme legate de pierdere, iluzie și devalorizare. Vorbește despre un sentiment de neputință și despre pierderea speranței într-o lume surdă și indiferentă.