A ieșit Dumnezeu la vânătoare
(De mic vedea îngeri)
Și-a tras în mine c-o floare
Și-a izbucnit primăvara
ninsoare
seara
departe
o! tunet o! moarte
o! plângeri
marsupiu de soarte
tu ieși el iese eu ies
vânătorule care tivești pomii cu-oroare
și luna cu borți –
a ieșit Dumnezeu la cules
potcoave de morți
Sensul versurilor
Piesa explorează o viziune mistică asupra vieții și a morții, unde Dumnezeu este un vânător care aduce atât frumusețe, cât și distrugere. Versurile sugerează o acceptare a destinului și a ciclului natural al existenței.