Un cântec de zdrobire
și-un cântec de paiață.
Dezbraci o nouă moarte,
arunci o nouă viață.
Acum. Atunci. Ori mâine.
Aluatul nu discerne,
ia forma întâmplării.
Vezi nori ca niște perne,
sofisticate lațuri,
vezi peșteri, mituri, vid,
prăsila asupririi,
răsadurile-omidei
hai, mlaștină, primește-i!
Hai, fulgere, ucide-i!.
Robiile se cască
ori grotele se-nchid?.
Vezi nori ca niște tandre
marsupii de lichid.
Sensul versurilor
Piesa explorează ciclul vieții și al morții, sugerând o acceptare stoică a destinului. Imaginile puternice și metaforice evocă un sentiment de fatalitate și transformare continuă.