Sângeră păsări cu capul în jos
va ploua mii de ere, soarele
n-o să mai poată umbla nici în cârji.
Se descojea cocleala, norii
morfoleau cerul
m-am întâlnit și cu nebunul și c-un amurg
de care uitasem
singurătatea se plimbă prin oraș de braț cu
istoria deslocuită, de gât
cu emblemele molimei.
Printre cele patru – apare al cincilea
anotimp, strein..
va ploua mii de ere..
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment profund de singurătate și decădere, folosind imagini puternice ale naturii și ale timpului care trece. Este o meditație asupra izolării și a pierderii, într-un peisaj dezolant.