Călătorie înainte de zori,
din ce cântec mă dori?
Vezi, o roabă c-un rob.
Mai jos nu puteam să mă-ngrop.
Dintr-un par,
ies furnici de chihlimbar.
Minți, inimă, minți!
Sunt țurloaie și dinți.
Arătătorul de gumă
al omidei se-afumă.
Bună seară, Belzebut!
Sala pute, domnii put.
Sorii umblă prin băltoace
Ploii-i arde să se joace.
Să se joace? Da’ de unde!
n-are ochii und’ și-ascunde,
n-are plânsul unde-și plânge.
Cântecul înnoată-n sânge.
Circe râde la Saturn.
Împietrit acolo-n turn,
timpul doarme: o statuie
de eter, bătută-n cuie.
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie sumbră spre un loc de degradare și moarte, unde elemente naturale și mitologice se amestecă într-un peisaj dezolant. Versurile sugerează un sacrificiu sau o transformare într-o stare inertă, mineralizată, sub influența unor forțe obscure.