A fost cineva prin văzduh.
În clipa aceea păreai de minereu.
Așa e viața: curge prin mijlocul orașului.
De pe toate trotuarele,
oamenii se uită în ea.
Ne-acoperi hainele cu nea,
ca un mâl greu, soarele.
Potcovită cu tristețe, singurătatea
înnebunise pe câmp.
De gâtul salcâmilor – strâmb –
dimineața s-a spânzurat cerul.
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment de melancolie și singurătate profundă, folosind imagini puternice ale naturii și ale vieții urbane. Versurile sugerează o pierdere sau o deziluzie, cu accent pe tristețea care impregnează existența.