Lacrimi pedagogice.
Obiceiuri bătrâne,
reci ca niște logii. Ce
– dincolo de grosolănie – rămâne?.
Uriașul nu doarme aici.
Ipocrizia e o pisică a lui.
Șoarecii veniți la șorici
i-au atârnat călcâiele-n cui.
Alaiul ca de scămi, atmosferic,
se leagănă-ntr-o cernere sumbră.
Văd numai umbră.
Întuneric.
Feerica poveste
a picioarelor de lut.
Cine știe dacă mai este
și altceva de văzut.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de deziluzie și melancolie, cauzate de ipocrizie și de descoperirea unor realități întunecate. Vorbește despre o lume în care aparențele înșală și speranța este fragilă.
