Tabloul cinegetic din saloane
răsună mai dogit decât ocheanul,
Sertarul muced moțăie, ligheanul
surâde paranoic la icoane.
Pe toată pâsla hărții nu citesc
decât, arareori, mușcatele-n covoare;
răstoarnă iarna cofe cu răcoare
și pe-o carpetă ziua scrie: pitoresc…
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă statică și contemplativă dintr-un interior, unde obiectele obișnuite capătă semnificații neașteptate. Este o reflecție asupra detaliilor și a atmosferei dintr-un spațiu închis, sugerând o stare de spirit introspectivă și melancolică.