Am învățat până la glezne, până la genunchi, până
la subsuori, am învățat până la grotesc, până
la delir, am învățat până la obrajii copiilor,
până la frig, am învățat până-n zori, pân’ la buze,
până-n amurg, am învățat până-n zori, pân’ la
prânz, pân’ la plâns.
Am învățat până la ochi,
până la întuneric,
femeie ca părul moartelor, haos la coapse,
pat fără degete.
Sensul versurilor
Piesa explorează procesul dureros de învățare prin experiențe dificile și confruntarea cu aspecte întunecate ale existenței. Versurile sugerează o călătorie prin suferință și acceptarea inevitabilității morții și a haosului.