Strigam din răsputeri
Mâinile mi-atârnau ca două curele
E ieri
Dați-mi geanta
Sunt rănile mele
Sunt planta, e planta
Dar fusese?
Heee! Hei! Strigam
E amiază
Când îi punea ultima unghie
El, ei
Când îi puneau ultimul dinte
I-am văzut…
Înainte
Cu ceva de spitalizarea timpului
Ea și-amintea șoldul, tu, el
Vracii funești
V-ați adus aminte că numele acela
Epitemeu amalgam
Fusese numele tatălui meu
E ieri
Te cunosc dar nu știu cine ești
Sensul versurilor
Piesa explorează tema memoriei fragmentate și a identității incerte. Naratorul se confruntă cu amintiri vagi și senzația de a nu se mai recunoaște pe sine sau pe cei din jur, sugerând o luptă cu trecutul și cu propria percepție asupra realității.
