Se certau ca proștii
noii cu foștii.
Să le curme harțele
apărură fleoarțele.
Printr-un maț ca un tunel
ne-a legat timpul de el.
Din buric o pațachină
iese calea să-i ațină.
Cu Pâtâcă și Izbrinte:
care-ajunge mai-nainte!
Între punct și pauză,
totul are-o cauză:
vrejul și ciorchinele
mierea și măslinele,
crocodilul și ibricul
Brahmaputra și-arbagicul.
și-alte câte… între ele,
când dantele, când sardele.
Prin compot vin cum pot
Cârpă-n cur eu Pupă-Tot.
Burtă-Verde numai zel
cu amanta de la el.
Într-un stadiu pictural
Domnul de Neanderthal.
Goală-n părți, de la mijloc,
Domnișoara Gonococ,
lângă-odrasla (nu v-am spus)
gardului – Izmene-Sus.
Faceți loc! la stalu-întâi:
ruda fără căpătâi.
Galeria e-nțesată –
măști de mâl și ciocolată.
De-atât râs și-adulmecări,
Treci-în Băț mânjit pe nări….
Va fi cu discurs!
Are mama urs.
Pe-o creangă de pom,
ne-așteaptă ultimul om.
Sensul versurilor
Piesa este o satiră absurdă a societății contemporane, plină de personaje bizare și situații comice. Versurile juxtapun elemente disparate pentru a crea un efect umoristic și a critica diverse aspecte ale vieții moderne.