Din ea ca dintr-o fosilă
nu se vedea – lung – altceva decât
schema unei compozitoare.
Alunecă degete și sunete.
Bărbatul a acoperit-o carnivor
cu brațe instrumentale dezacordând aerul
radiografie de imnuri nebune.
Așa de vii și așa de morți..
Orice apropiere desparte.
Nu pot înzestra pe nimeni cu drepturile
căldurii lui pletoase
Dați-mi drumul! e ora – striga din răsputeri –
e ora
spărgătorilor de bănci.
Ce om trist era Iisus Hristos..
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de alienare și dezumanizare, sugerând o pierdere a identității și o distanță inevitabilă în relațiile interpersonale. Imaginea lui Iisus Hristos adaugă o notă de sacrificiu și tristețe existențială.