Flori de lună, flori de tei,
Magii-aduc pe Christ cu ei;
Flori de-argint cu promoroacă,
Țara toată-i o prisacă,
Ningi poveste, cântă cracă,
Țară cântec, țară dragă,
Îl primește, L-ocrotește
Pe Iisus, pe Dumnezeu,
Fagure de cuget greu,
Singură câmpie-n vis
Ce-amiroase-a paradis.
Sensul versurilor
Colindul descrie venirea magilor cu daruri la nașterea lui Iisus, într-un peisaj hibernal idilic, plin de pace și sacralitate. Natura însăși participă la celebrarea divină, iar țara devine un simbol al credinței și al speranței.