Doi nagâți, două nagâțe, doi nagâți, două nagâțe
La care sug pui de dihănii ciudate
Toată noaptea stelele mi s-au părut niște sfârcuri de țâțe
Cu marșuri, cu cifruri, cu chei, cu palate
Prin care forfota mișunau scăfârliile.
M-am făcut bine cu bucuriile.
Sensul versurilor
Piesa explorează un peisaj oniric și bizar, juxtapunând imagini șocante și grotescă cu momente de bucurie și vindecare. Mesajul pare a fi o acceptare a dualității vieții, cu frumusețe și urâțenie coexistând.