Carnea ca pâinea și pâinea ca laptele
și din pământul brațelor ei la noapte le
va veni rândul fântânilor și semințelor
să izbucnească și să mă-nfășure-n zbor
ca tuturor plecărilor, ca tuturor ființelor
cărora le vine să treiere aerul. Aur ușor
și transparent, văzduhul… Pieire subțire
și-această inexplicabilă amintire
Sensul versurilor
Piesa explorează efemeritatea vieții și a amintirilor, folosind imagini puternice din natură. Sugerează o transformare continuă și inevitabilă, unde elemente fundamentale se metamorfozează unele în altele.