Deși a scris, ca un titan,
O carte-n fiecare an,
Posterității ca ecou
Îi lasă numai un cavou.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra destinului unui scriitor prolific, care, în ciuda eforturilor sale titanice de a crea, lasă în urmă doar o amintire efemeră, un ecou slab în posteritate, simbolizat de un cavou. Subliniază ironia sorții unui creator a cărui operă nu reușește să-i asigure nemurirea.