Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste,
Intrată prin oglindă în mântuit azur,
Tăind pe înecarea cirezilor agreste,
În grupurile apei, un joc secund, mai pur.
Nadir latent! Poetul ridică însumarea
De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi
Și cântec istovește: ascuns, cum numai marea
Meduzele când plimbă sub clopotele verzi.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema timpului și a naturii, sugerând o reflecție profundă asupra efemerității și a frumuseții ascunse. Poetul contemplă adâncurile calme ale existenței, observând jocul subtil al elementelor și misterul ascuns în lucrurile simple.