Din aspra contopire a gerului polar
Cu verzi și statătoare pustietăți lichide,
Sinteze transparente de străluciri avide
Zbucnesc de somnorosul noian originar.
Mereu rătăcitoare, substratul lor închide
Tot darul unui soare roșiatec și avar,
Apoi, de-a lungul nopții, tot aurul stelar
Și toată înflorirea reflexelor fluide.
Iar când, târziu, prin trude-ndelungi și fir cu fir
Au strâns în navi de gheață un fabulos Ofir,
Iluminate, pline de spornica lor muncă,
Pornesc să-și întrunească ascunsele comori,
Și peste mari de umbră și liniște aruncă
Efluviile unor neprihănite zori.
Sensul versurilor
Piesa descrie formarea banchizelor din contopirea gerului cu apa, acumulând lumina soarelui și a stelelor. Acestea pornesc într-o călătorie, răspândind o lumină pură și aducând speranță.