Plec pe străzi înguste, mă lovesc de pietre,
Fețe-acoperite preling pe perete,
Caut prin nisipul aruncat în ceață
Să răstorn clepsidra și să plec acasă.
Mă întorc acasă cu nisip în mine,
Vorbesc românește și-atunci îmi e bine
Caut Marea Neagră, o închid în vine,
Mă gândesc la tata și mereu… mama la tine.
Gleznele-obosite în nisip se-afundă,
Un alint de mama, un îndemn de tata
Racoresc pustiul strâns în piramidă.
În nisip, furtuna este-un dor de mama!
Va trimit clepsidra răsturnată-n mine
Românește sufar și mă mint că-i bine.
Râsul meu de fată zboară înapoi,
Nu fii tristă, mama, mă întorc la voi!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund de casă și de mama, sentimente accentuate de un sentiment de izolare și de căutare. Vorbitorul își găsește alinare în amintirea celor dragi și în limba maternă, sperând la o întoarcere acasă.