Ioan Silvan – Viața Încarnată pe Locul Începutului

Viața încarnată pe locul începutului.
Isus nu a fost om, nici cel puțin o clipă,
deși părea la trup și la mișcare,
nu își avea-nceput în omenire
nici sufletul, izvor de încântare.
Isus păstra în partea Lui divină,
din cel dintâi de sânge curs, un val,
misterul din trecutul animal
al vieții pe Pământ, și ce rușine.
aveau de îndurat toți fariseii
dacă ar fi dat atunci de înțeles,
că trupul lor nu are de ales
decât, statutul secundar, de pas.
făcut de Viață aicea pe Pământ
din drumul ce de mers, a mai rămas!
De aceea, trupul lui Isus părea al unui om
ceva mai mare, desprins din sacrificiu și uitare.
Și-a nimerit, căci astfel a decis,
Viața din suprema-ndepărtare,
să se încarneze într-un loc precis
marcând prin transformarea Sa
locul în care Cerul inunda,
la-nceput, Pământul cu înviere.
Iar prin durere a lăsat să cadă,
privirea celor ce urmau să vadă
în omul de pe cruce un trup murind;
căci numai astfel îl putea trezi
pe om din adormire, și sfinți!.
Cu trupul Lui, uman, înșelător
a început să umplă Cerul gol
de interes, pentru Viața ce părea,
în mersul omenirii, altceva.