Ioan Silvan – Dumnezeu, În Trup, E Fără Voia Ta

Dumnezeu, în trup, e fără voia ta.
Greșit gândești când crezi că Dumnezeu
a ancorat în corp pe orișiunde,
căci Zeu fiind, de trup împovărat,
în cerul demnității se ascunde.
Dincolo de real, la loc ferit,
e ridicat în zeghe, infailibil,
de Sine izolat și de penibil,
umplut, chiar de acel ce-a fost creat.
printr-un ridicol gest, dar agreat,
de trup și de Învietorul lui
ca unic mod de-a fi cu Dumnezeu,
sclav pentru El, iar pentru tine zeu.
căci trupul nu-i teren de moarte-nchiriat
în oarecare cer prea strâmt,
ci loc de întâlnire a două Lumi,
ce fără voia ta, constituie o cale.
pe care, chiar și tu, alergi cu disperare
pentru a fi întâiul tău născut,
deși nu ești decât un colț de Univers
din alte două lumi, unificate,
în care te-ai trezit, pe neașteptate,
jucând un rol de mort care a-nviat
și care trebuie să afle odată,
că Dumnezeu, nu-i nici băiat, nici fată,
ci Viața, pe care o simți cum te-ntreține,
să poți trăi așa… umil, dar bine.