Vin zile tot mai grele.
Timpul amânat, revocat
devine vizibil la orizont.
În curând va trebui să-ți legi pantofii
și să alungi câinii înapoi în mlaștini.
Fiindcă măruntaiele peștilor
s-au răcit în vânt.
Sărăcăcioasă arde lumina lupinelor.
Privirea ta simte ceața:
timpul amânat, revocat
devine vizibil la orizont.
Dincolo ți se scufundă iubita în nisip,
el urcă în părului ei fluturat,
el o întrerupe din vorbă,
el îi poruncește să tacă,
el o găsește muritoare
și e dispus să-și ia rămas bun
după fiecare îmbrățișare.
Nu privi împrejur.
Încheie-ți pantofii.
Alungă câinii înapoi.
Aruncă peștii în mare.
Stinge lupinele!
Vin zile tot mai grele.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre inevitabilitatea trecerii timpului și apropierea morții. Tonul este melancolic, sugerând o acceptare tristă a acestui proces, dar și o nevoie de a acționa înainte de a fi prea târziu.