Vin zile tot mai grele.
Timpul amânat până la revocare
devine vizibil la orizont.
Curând va trebui să-ţi legi şireturile
şi să rechemi câinii în curţile de marş,
căci măruntaiele peştilor
s-au răcit în vânt.
Lumina florii de cafea arde sărăcăcios.
Privirea ta presimte în ceaţă:
timpul amânat până la revocare
devine vizibil la orizont.
Dincolo ţi se scufundă iubita în nisip,
el urcă pentru părul ei fluturând,
îi cade în cuvânt,
îi porunceşte să tacă,
o consideră muritoare
şi dispusă să se despartă
după fiecare îmbrăţişare.
Nu privi împrejur.
Leagă-ţi şireturile,
goneşte câinii înapoi.
Aruncă peştii în mare,
stinge florile de cafea!.
Vin zile tot mai grele.
În traducerea lui Dan Dănilă
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de melancolie și acceptare a inevitabilului, posibil moartea sau sfârșitul unei etape. Imaginile puternice sugerează un sentiment de urgență și necesitatea de a face față realității, chiar dacă aceasta este dureroasă.