Vin zile tot mai grele.
Timpul amânat până la revocare
devine vizibil la orizont.
Curând va trebui gheața să-ți legi
și câinii înapoi la ferme să-i alungi.
Pentru că măruntaiele peștilor
s-au răcit în vânt.
Sărăcăcios arde lumina nipralelor.
Privirea ta scrutează ceața:
timpul amânat până la revocare
devine vizibil la orizont.
Dincolo iubita-ți se scufundă în nisip,
el se ridică în jurul părului ei fluturând,
vorba i-o taie,
îi poruncește să tacă,
muritoare o știe
și acceptând despărțirea
după fiece îmbrățișare.
Nu privi în jur.
Gheața ți-o leagă
Alungă câinii înapoi.
Aruncă peștii în mare.
Stinge nipralele!.
Vin zile tot mai aspre.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre acceptarea inevitabilului și a despărțirii, pe măsură ce timpul trece și aduce schimbări grele. Protagonistul este îndemnat să se pregătească pentru aceste schimbări și să renunțe la trecut.