Cât despre viespi, vreau să tac,
pentru că sunt lesne de recunoscut.
Nici revoluțiile în curs
nu-s de temut.
Moartea în alaiul vacarmului
e din vecie prestabilită.
Dar atenție la efemeride și femei,
la vânătorii de ocazie,
la cosmeticieni, la nehotărâți, la binevoitori,
la cei neatinși de vreun dispreț.
Vreascuri și trunchiuri cărăm din păduri
și soarele îndelung n-a răsărit pentru noi.
Amețind de la hârtia pe bandă rulantă,
ramurile nu le mai recunosc,
nici mușchiul, dospit în cerneluri întunecate,
nici cuvântul, în scoarțe scrijelit,
adevărat și temerar.
Ofilire de frunze, lozinci,
negre placarde.. Zi și noapte
palpită, sub stelele de ici de colo,
mașinăria credinței. Dar în lemn,
cât timp mai e verde, și cu fierea,
cât timp e încă amară, vreau
să scriu ce a fost la început!
Atenție, să rămâneți treji!
Așchiilor care au zburat,
roiul de viespi le urmează, iar la fântâna,
ispitei, ce odinioară ne-a vlăguit,
i se zbârlește
părul.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre pericolele ascunse și importanța de a rămâne treaz și conștient în fața ispitelor și a influențelor negative. Natura și elementele ei sunt folosite ca metafore pentru a ilustra idei despre credință, decădere și necesitatea de a reveni la origini.