Îndurarea mea, nu și îndurarea unei scrisori,
îndurarea de oameni, cuvinte, vorbe mari, însă doar în delir.
singura apariție, de toți așteptată,
în timpul vieții nicio întoarcere, doar transfigurarea.
Răul, nu greșelile, durează,
ce poate fi iertat e de mult iertat, tăieturile de cuțit
sunt oricum vindicate, doar tăietura pe care o face răul
nu se vindecă, ea se dezlănțuie noaptea, în fiecare noapte.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de suferință profundă și răul persistent, sugerând că unele răni nu se vindecă niciodată complet. Vorbește despre diferența dintre greșeli iertabile și răul care lasă cicatrici adânci, ce se manifestă în mod repetat.