Cântă cucul jos în luncă
Toată lumea îl ascultă
Numai eu nu vreau s-ascult
Că de tine vreau să uit
De-atâta amar și chin
Nici în crâng nu pot să vin.
Crângușoru-i trist și gol
Îi pământul rotocol
Cuculetul cântă-n seară
Numai plânge surioara
Că-sa e dat omului
Supărarea dorului.
Cucule, doar omul știe
Ce-i durere și mânie
(x2) Doar nu-i singur pe pământ
Ca o frunzisoara-n vânt
O ieși el soarele
Ne-o usca lacrimile.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de tristețe și dor, folosind imaginea cucului care cântă într-o luncă pustie. Naratorul își exprimă dorința de a uita pe cineva, fiind copleșit de amar și chin, găsind alinare doar în speranța unui viitor mai bun.