Descoperisem mari resurse de liniște,
Le scoteam din pământ ca pe un zăcământ rar,
La început cu spaimă, uitându-mă-mprejur,
Apoi în grabă, ca un avar.
Am fost urmărită până la gura
Deschisă în adânc prin care intram
În mijlocul lor ca o rădăcină
A unui luminos ram.
A fost întrebat despre mine pământul
Și mai ales morții
Și deși nimeni n-a dat nici un detaliu
După o vreme s-a ajuns în fața porții.
Prin care intram liniștită-n adânc,
Atât cât se poate intra
Astfel încât să mai zărești o rază
De lună de deasupra ta.
Descoperisem mari resurse de liniște,
Stăteam în bătaia lunii lângă voi,
Când am simțit cum cineva se uita după mine
Ca printr-un ochi de noroi.
Sensul versurilor
Piesa explorează căutarea liniștii interioare și resursele ascunse în adâncul sufletului. Vorbește despre o conexiune cu moartea și despre găsirea păcii în locuri neașteptate, chiar și sub o observație întunecată.