Mă uit în sufletul tău desprins de trup
Și ajuns în miezul nopții la mine-n odaie,
E trist, e obosit, e singur,
Nu e-nvățat să umble fără straie.
De carne și de oase, nu e-nvățat
Să se uite cineva drept în el,
Șade în fața mea și luminează
Și tremură ca un miel.
Îi dau drumul prin întuneric
Și plutește pe ape
Și se întoarce spre trupul
În care nu mai încape.
Sensul versurilor
Piesa descrie un suflet desprins de corp, care ajunge într-un loc straniu și se simte pierdut. Explorează teme precum singurătatea, fragilitatea și imposibilitatea de a se întoarce la starea inițială.