Frunzuliță solz de pește,
Primăvara când sosește,
Colțul ierbii se ivește
Și lunca îmbobocește.
Frunza-n codru înverzește
Și omul întinerește,
Codrul cu frunzulița,
Omul cu tinerețea.
Măi, și toamna când sosește
Frunza-n codru-ngălbenește,
Bate vântu-o dezlipește,
Cade pe jos, putrezește.
Rămâi, codrule, cu bine,
A căzut frunza din tine,
A rămas cu mugurul
Ca mine cu oftatul.
Oftez de inimă rea
A pierdut codrul frunza,
A pierdut codrul frunza
Și omul tinerețea.
Sensul versurilor
Cântecul descrie ciclul vieții prin metafora naturii. Primăvara aduce renaștere și tinerețe, în timp ce toamna simbolizează declinul și pierderea, reflectând asupra trecerii timpului și a îmbătrânirii.