Ce frumoase instrumente de muzică sunt peștii
în acest glas străveziu ca un acvariu
toporași toporași alunecă în oglinzile somnului
tâmplele se-nfioară ca fetele la horă
și noaptea pune o rugină pe fiecare măr domnesc.
Un clopot de ape respirarea dar câmpurile
poartă funde de fum și pădurea e o fereastră de răcoare
stele ca unghiile rănesc aerul,
pe mâini toamna desface o lumină.
Izvorul rece al frunții peste tăcerea mea
o pasăre îți adoarme pe buze
dar glasul tău ar putea fi o catifea
genele descriu în argintul minutului frunze.
Orice cuvânt e un robinet de aici
pentru amintirea cu gust sălciu în artere
sub cerul bolnav norii sunt urzici
în ochiul tău șoimul albastrului piere.
Colinele sub cascada lumii spălătorese
își leagănă ca viori pulpele pline de sâmburi
priveliștea cu ierburi e caldă ca o iesle
și-n livezile sângelui se îmbulzesc cirezile de vânturi.
Lampa din cenușa nopților lampa
un surâs îți lasă pe degete bronzul ca un fluture
și pașii depun o zăpadă în glastrele vocilor
cum înalță ferigi mâinile
primăvara îți încearcă mușchii precum coarde de pian
peste apa umerilor se rotește rață sălbatecă spasmul
întunericul izbucnește din toate părțile ca un incendiu
sălciile albesc ca oase draperiile
și glasul tău adoarme pe genunchii mei
ca botul câinelui de vânătoare.
Sensul versurilor
Piesa explorează frumusețea efemeră a naturii și a emoțiilor umane, folosind metafore bogate și imagini poetice. Versurile creează o atmosferă melancolică, reflectând asupra trecerii timpului și a transformărilor interioare.