Auz și văz. Ochi plini de constelații,
Și norii străvezii pe frunți, pe voce.
Columne de cenușă să evoce
Prieteni dispăruți. Și-atâția alții.
Arbori de fum. Prund. Călătoare roce
Miresme fugitive. Zvon. Migrații
Planete-aduse-n sare cu-necații
Păunii răsuciți în mări și-n orge.
E-adevărat? Extaz să te salut
Târâm al liniștii. Copac și flaut
Vânt ars. Și-obrazul tău – un vas de lut -.
Să-mi stingă setea-n amintire-l caut.
Glii: păsări veșnice sub cer. De mult
Aici. Cu fața mea spre voi. Vă laud.
Sensul versurilor
Piesa evocă un sentiment profund de nostalgie și melancolie, folosind imagini puternice din natură și amintiri. Vorbește despre trecerea timpului, pierderea prietenilor și căutarea alinării în amintiri.