Numele tău pe buză sau în minte
Cum taie unda păstrăvul mai iute
Chiar mută gura n-are să te uite
(Ciungul mișcă-n gând brațul ca-nainte).
Sperioșii ochi rămași ca două ciute,
Și păsările, câte, prinse-n ținte
Nu știi? Treceam prin vad și-ți spuneam: „Țin-te
De gâtul meu”. Te luam în brațe: „Uite”.
Râsul se lua la-ntrecere cu râul.
Ce fu mai fraged? Unda sau cuvântul?
Cocorii-și desfăceau în zare brâul.
Septembre clar. Mai gâfâie pământul?
Mai vin convoaie de oglinzi cu grâul?
Numele tău pe buze.. Numai vântul.
Sensul versurilor
Piesa evocă amintiri ale unui trecut frumos, posibil o relație, folosind imagini puternice din natură. Tonul este melancolic, sugerând o pierdere și un dor profund.