Fotografii cu chipuri chinuite.
Chipuri, chipuri ca niște vapoare cu două lumini
plutind în beznă.
Chipuri tăcute ca amintirea.
Chipuri solemne ca așteptarea. Chipuri nerase
cu, îndărătul asprei lor bărbi, un zâmbet,
o pasăre mută după-un copac dezgolit.
Chipul adânc al lui Andrei Bernat,
Chipul lui Janos Herbak – de după tristețea lui
străluminează-n cuget ca zorile-ndărătul ruinelor.
Chipul lui Ion Fonaghi cu cei 29 de ani ai lui
ca 29 de chiparoși în câmpia primăverii.
Gura lui – un triunghi exact și hotărât. Pe ochelari,
reflexele a două ferestre deschise spre viitor.
Chipuri tăcute, o, chipurile mele, tovarășe,
chipuri frățești ale eroilor și martirilor,
pline de idee, de nădejde și de certitudini,
chipuri fericite și grele
ca roadele coapte-ale pomului tău, libertate!.
Iannis Ritsos – Cele mai frumoase poezii
Sensul versurilor
Poemul evocă chipurile chinuite ale deținuților de la Doftana, văzute ca simboluri ale sacrificiului și speranței. În ciuda suferinței, se întrezărește o lumină interioară și o credință în viitor.