În portul mărunt, marea copiază
frunzele, norii și păsările,
frumos, conștiincios și caligrafic –
din când în când, vântul subliniază
cu linii groase,
albastre, fulgerător de iute, greșelile.
Dar cel ce toată ziua scrie, cu ochii la mare,
nu face nicio greșeală – trista mea liniște –
ci tot așteaptă iubirea, tăcut,
să-mi sublinieze inima – singura mea greșeală.
Iannis Ritsos – Cele mai frumoase poezii
Sensul versurilor
Piesa explorează nostalgia și dorința după o iubire care întârzie să apară, folosind imagini din natură și amintiri din copilărie. Liniștea și așteptarea sunt contrastate cu singura greșeală percepută: lipsa iubirii.