Trebuia să ne scoatem acum paltoanele,
mănușile de lână și cărțile,
să păstrăm acest zâmbet în naftalină,
să ne pregătim de Crăciun,
fiindcă-i tare frig prin camere,
tare frig în memorie și ni-i frig la mâini
de fiecare dată când se-aud prin ploaie colindele,
de fiecare dată când descui anii copilăriei tale
de fiecare dată când frunzărești caietele de școală
pline de desene marine – bărcuțe, mateloți și călătorii.
Da, da. Trebuie multă naftalină
ca să păstrezi aceste stofe fine,
aceste culori spre trandafiriu, spre azuriu,
aceste forme ale primului somn,
acest sunet al picăturii pe acoperișul păsărilor,
acest glas al greierului în ungherul tristeții.
Iannis Ritsos – Poeme (Editura tineretului)
Sensul versurilor
Piesa evocă sentimente de nostalgie și melancolie legate de copilărie și de trecerea timpului. Vorbește despre amintiri păstrate cu grijă, dar și despre frigul și tristețea care pot însoți rememorarea trecutului.
