E un cântec de sus,
Alte cântece nu-s, Elena.
E un cânt pe pământ dintr-un singur cuvânt, Elena.
E un singur mister, altul nu e sub cer, Elena.
Un mister luminos ce se cheamă frumos, Elena.
Elena, floare juvaier,
Cu ochi coborâtori din cer,
Chiar azi părinților te cer, amor, mister.
Elena, floare juvaier, cu ochi coborâtori din cer,
Chiar azi părinților te cer, amor, mister.
Roza care ți-am dat și izvorul curat, Elena,
Dragul soare ceresc, toate așa se numesc, Elena.
Cuibul care am zidit, grâul ce-a răsărit, Elena,
Maica ce ne iubesc, toate așa se numesc, Elena.
Elena, floare juvaier,
Cu ochi coborâtori din cer,
Chiar azi părinților tăceri, amor, mister.
Elena, floare juvaier, cu ochi coborâtori din cer,
Chiar azi părinților tăceri, amor, mister.
Elena, floare juvaier,
Cu ochi coborâtori din cer,
Chiar azi părinților tăceri, amor, mister.
Elena, floare juvaier, cu ochi coborâtori din cer,
Chiar azi părinților tăceri, amor, mister.
Elena, floare juvaier,
Cu ochi coborâtori din cer,
Chiar azi părinților tăceri, amor, mister.
Elena, floare juvaier, cu ochi coborâtori din cer,
Chiar azi părinților tăceri, amor, mister
Sensul versurilor
Cântecul este o declarație de dragoste profundă și misterioasă față de o persoană numită Elena. O compară cu elemente frumoase din natură și cu un mister luminos, exprimând dorința de a o cere în căsătorie.