Vitralii pe asfaltul rece
Nimeni nu mă-ntrece
Când e vorba de ea
Iar mă plimb cu sticla-n mână
Mă-nvârt în cerc de-o săptămână
Şi mă pierd, mă pierd
În vorbe dintr-o stea
(În vorbe dintr-o stea).
Poate zâmbetul meu te-a lăsat mereu la greu
Nu mai ştiu, a trecut, m-am pierdut pe traseu
Simt cum masca mi-e grea
Eu tot sper că-mi va cădea
Ca să vezi şi tu toată lumina de sub ea.
Detalii pline de regrete
Pe orice perete
Tu erai doar a mea
Ploaia nu mă mai atinge
Setea nimeni nu mi-o stinge
Ce-am pierdut acum cu greu voi mai uita
(Cu greu voi mai uita).
Poate zâmbetul meu
Te-a lăsat mereu la greu
Nu mai ştiu, a trecut
M-am pierdut pe traseu
Simt cum masca mi-e grea
Eu tot sper că-mi va cădea
Ca să vezi şi tu toată lumina de sub ea.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de regret și pierdere după o relație. Naratorul se simte pierdut și încearcă să facă față durerii, reflectând asupra trecutului și sperând să-și regăsească lumina interioară.