Curgi, râu frumos! Ca versul șic
Al celui care stă pe dric;
La cimitir nu zăbovi,
Căci nu te poate auzi.
Tu te-ai jucat, într-adevăr,
Cu un băiat cu soare-n păr,
Și-n Stratford pe tăcute-alei
Călcau întruna pașii săi.
Îl văd la malul tău, voinic,
Trecând prin apă vadul mic;
Purtat de gânduri, unda ta
Un râu de vise îi părea.
Se-ntreabă unde curgi de zor
Și te-ar urma încrezător,
În lumea largă ce-ntr-o zi
De cântul său va auzi.
Curgi, râu frumos! Visul s-a dus;
Pe un alt țărm el a ajuns;
Un râu mai mare a găsit
Și îl urmează negreșit.
Sensul versurilor
Piesa evocă amintirea unui poet pe malul râului Avon, reflectând asupra visurilor și aspirațiilor sale. Râul devine un simbol al trecerii timpului și al călătoriei vieții, sugerând că poetul și-a găsit împlinirea într-un loc mai mare.