S-au văicărit castrații
De glasul meu sonor,
Cârtit-au delicații
Că prea e din topor.
‘Nălțându-și cu finețe
Micuțele glăscioare
Cu limpezimi trilulețe
Curate și ușoare.
Au înstrunat pe liră
Iubirea furtunoasă.
Conițele-n lacrimi zbucniră
La astfel de artă aleasă.
Sensul versurilor
Piesa satirizează reacția unor personaje delicate și rafinate (castrații) la o formă de exprimare artistică considerată prea directă și lipsită de subtilitate. Se critică astfel pretențiile și sensibilitățile exagerate ale anumitor cercuri artistice.